Riposta Israelului nu e disproportionata – sustine Hezbollah

Militiile organizatiei Hezbollah, partid aflat la guvernare in Liban si guvernul de fapt al sudului Libanului, au intrat pe teritoriul israelian, au omorat opt soldati israelieni si au luat alti doi ostatici. Ca raspuns, Israelul a invadat Libanul de sud. Majoritatea politicienilor si ziaristilor cred ca riposta Israelului a fost exagerata, disproportionata. Un lider Hezbollah incearca sa ne convinga insa ca actiunea Israelului nu e exagerata.

Liderul Hezbollah sustine ca riposta Israelului a fost o surpriza. Hezbollah, sustine el, se astepta mai degraba la o riposta normala, limitata. Adica exact la genul de masuri pe care majoritatea politicienilor si ziaristilor le-ar considera „proportionate”. Luand in calcul riposta normala, politicoasa a Israelului, Hezbollah a considerat oportun sa intreprinda incursiunea, la fel ca inainte. Nu dovedeste asta ca riposta proportionala recomandata Israelului de restul lumii nu e suficienta pentru a-i opri pe Hezbollah?

Sa zicem ca un sofer e prins beat la volan si i se da o amenda de 100 de milioane. El protesteaza si spune ca nu se astepta la o amenda mai mare de 500 de mii. Ar putea cineva sa sustina ca o amenda de 500 de mii este potrivita pentru a-i opri pe oameni sa se urce beti la volan? Probabil ca nu. La fel si aici. E posibil totusi ca riposta Israelului sa fie disproportionata. Insa nici recomandarile „lumii civilizate” de a se negocia sau a se limita la o riposta „proportionala” nu o sa ii opreasca pe Hezbollah: o spune chiar Hezbollah.

Toate-s vechi

Nicolae Filimon, scriitor de anticipatie?

Singura observatie: e firesc ca un boier care si-a agonisit averea din banii publici sa isi plateasca blazonul tot din banii publici.

Dictionarul lui Orwell

Cum se cheama situatia aia in care trupe straine intra pe teritoriul unei tari si omoara si iau prizonieri soldatii acelei tari?

Nu va grabiti! E o intrebare mai grea decat credeti.

Stiu, probabil v-ati gandit la „razboi” sau la unul din sinonimele lui. Gresit, se cheama „pace”. Conform acestui articol din Gandul, Israelul se afla la un pas de a declansa un razboi. Prin urmare, inainte ca Israelul sa riposteze la atacurile libanezilor si a palestinienilor care au omorat si luat soldati israelieni prizonieri, era pace. (O fi chiar pacea aia despre care e suparat un profesor de la Boston College ca nu o promoveaza Condoleezza Rice?)

Unii cititori ma acuzau ca nu recunosc ca fac si eu greseli. Uite, doua greseli. Credeam ca studentii arabi din tarile „pretene”, aia cu valuta, contrabanda si fetitele, studiau la stomatologie nu la jurnalistica. Si doi, credeam ca cea mai usoara slujba din lume a avut-o Caragiale. Cu atata caraghioslac mitocanesc si fanfaronada marlaneasca in Romania, Caragiale doar trebuia sa iasa la plimbare si sa isi noteze tot ce vedea. Mi-e clar acum ca cea mai usoara slujba a avut-o Orwell.

Monetarism gresit inteles

Gheorghe Cercelescu a descoperit in articolul de ieri monetarismul, teoria economica care sustine, cu dovezi foarte puternice (vezi figurile 1 si 4), ca schimbarile in cantitatea de bani din economie duc la schimbari in nivelul general al preturilor, deci la inflatie sau deflatie. Cum se intampla insa deseori cand cineva experimenteaza cu un lucru nou, lucrurile nu functioneaza bine de la inceput. Cercelescu arata ca a inteles gresit monetarismul cand sustine ca reducerea taxelor duce la inflatie. Reducerea taxelor creste cantitatea de bani la dispozitia populatiei, sustine Cercelescu, si astfel creste cererea populatiei pentru bunuri si servicii, crescand preturile. Aceasta concluzie este gresita.

E drept ca atunci cand guvernul reduce taxele cantitatea de bani ramasa la populatie creste. Dar in acelasi timp cantitatea de bani aflata in mainile guvernului scade. Guvernul a pierdut echivalentul in lei a 2 miliarde de euro in incasari bugetare dupa ce a redus taxele. E drept ca populatia are 2 miliarde de euro in plus pentru a consuma bunuri si servicii, dar guvernul are 2 miliarde de euro in minus pentru a consuma bunuri si servicii. Per total, desi posesorii banilor se schimba, cantitatea de bani din economie ramane aceeasi. Nivelul general al pretului nu se poate schimba de asemenea. Inflatia (daca a avut loc in aceasta perioada) nu poate fi pusa pe seama reducerii taxelor.

Multe lucruri se pot schimba in economie cand guvernul reduce taxele, dar nu inflatie. De exemplu, cum populatia are mai multi bani de cheltuit, e posibil ca pretul bunurilor cumparate in mod preponderent de populatie sa creasca. Populatia cumpara probabil mai multa bere decat guvernul: e posibil deci ca cererea pentru bere sa creasca cand se reduc taxele si ca pretul berii sa creasca. Dar, in acelasi timp, cum guvernul are mai putini bani de cheltuit, pretul bunurilor cumparate in mod preponderent de guvern, sa zicem tractoare, bitum si medicamente, o sa scada. Nivelul mediu al preturilor in economie nu o sa se schimbe. E posibil ca populatia sa cumpere mai multe bunuri din strainatate decat guvernul. In acel caz, reducerea taxelor o sa creasca pe langa consumul privat si importurile (si exporturile, astfel incat deficitul comercial ramane constant). Dar nivelul preturilor tot nu o sa se schimbe, pentru ca suma de bani din economie nu se schimba.

Desi explicatia mea poate parea logica, explicatia lui Cercelescu pare mai bine ancorata in realitate. Se pare ca inflatia si deficitul comercial au crescut intr-adevar dupa ce taxele au fost reduse. Nu contrazic aceste fapte explicatia mea? Nu. In primul rand, ca anumite fenomene se intampla dupa alte fenomene nu arata ca cele din urma le-au cauzat pe primele (de exemplu soarele nu rasare pentru ca canta cocosii inainte de rasaritul soarelui). In al doilea rand, exista explicatii teoretice foarte bune pentru cresterea inflatiei si a deficitului comercial care nu au nici o legatura cu scaderea taxelor. In aceasta perioada a crescut creditul, din cauza ca guvernul a renuntat la anumite restrictii in creditarea populatiei. Cresterea creditului cauzeaza cresterea masei monetare si asta duce la inflatie. In ceea ce priveste cresterea deficitului comercial, ea are doua cauze posibile. E plauzibil ca in realitate deficitul comercial nu a crescut, pentru ca o mare parte din exporturile Romaniei (capsuni vanduti in Spania si culesi in Spania) nu au fost luate in calcul in statisticile oficiale. Dar daca intr-adevar in realitate Romania importa mai mult decat exporta, asta inseamna ca romanii se imprumuta din strainatate. Asta e perfect natural: cand o persoana o sa fie mai bogata in viitor decat e acum, se imprumuta. Romanii au sa fie mai bogati incepand de anul viitor, de cand Romania intra in Uniunea Europeana, si astfel se imprumuta, marindu-se astfel nu numai nivelul creditului intern, dar si cel al creditului extern, adica deficitul comercial.

Domnul Cercelescu ar trebui felicitat pentru ca a facut pasul inainte, de la teorii care explica inflatia incorect prin pierderile fabricilor necompetitive la teoriile economice acceptate in intreaga lume. Urmeaza oare Serbanescu?

Furt de identitate la Gandul

Cineva ar trebui sa il sune pe domnul Cercelescu acasa si sa il atentioneze ca este victima unui furt de identitate. Se pare ca un impostor bantuie redactia ziarului Gandul dandu-se drept Gheorghe Cercelescu. Ba mai mult, scrie si trimite la publicat articole sub semnatura lui Cercelescu. Cum altfel s-ar putea explica acest articol din Gandul in care „Gheorghe Cercelescu” descopera virtutile monetarismului, teoria economica care sustine ca cresterea masei monetare este cauza inflatiei? Nu stie oare cel care si-a insusit identitatea lui Cercelescu ca adevaratul Gheorghe Cercelescu crede ca inflatia este cauzata de orice altceva in afara excedentului monetar, cum ar fi arieratele, importurile, firmele cu pierderi, ungurii, secetele, potopurile sau Mos Craciun?

„[B]anul în sine nu reprezintă nimic”, „nu banii contează, ci lumea mărfurilor şi serviciilor”, „Americanii sunt bogaţi nu pentru că au dolari mulţi, ci pentru că productivitatea lor este ridicată”, „Banii care nu au un suport economic sunt un drog, creează numai iluzia de bine”, „ori de câte ori se aruncă pe piaţă mai mulţi bani decât valoarea mărfurilor şi serviciilor existente, preţurile intervin şi restabilesc echilibrul prin inflaţie”. Toate aceste fraze ar fi putut fi scrise de Milton Friedman, dar nu de adevaratul Gheorghe Cercelescu. Intr-adevar, economistii au cazut de acord ca inflatia este un fenomen monetar si poate fi cauzata numai de fenomene monetare, cum ar fi cresterea masei monetare, a cantitatii de bani din economie. Arieratele, importurile, pierderile firmelor neperformante sunt fenomene reale (adica tin de „lumea marfurilor si serviciilor” in terminologia din articol), nu monetare, si ele nu duc de unele singure la inflatie.

Cu toate acestea nici un economist care se respecta nu ar fi putut sa scrie ultimele propozitii din articol. Am sa revin ca sa explic de ce ultimul paragraf si propozitia dinaintea lui sunt bad economics. E incurajator pentru falsul economist amator sa constate ca, cu exceptia imbratisarii monetarismului, hotul de identitate stie la fel de putina economie ca si adevaratul Cercelescu.