Monetarism gresit inteles

Gheorghe Cercelescu a descoperit in articolul de ieri monetarismul, teoria economica care sustine, cu dovezi foarte puternice (vezi figurile 1 si 4), ca schimbarile in cantitatea de bani din economie duc la schimbari in nivelul general al preturilor, deci la inflatie sau deflatie. Cum se intampla insa deseori cand cineva experimenteaza cu un lucru nou, lucrurile nu functioneaza bine de la inceput. Cercelescu arata ca a inteles gresit monetarismul cand sustine ca reducerea taxelor duce la inflatie. Reducerea taxelor creste cantitatea de bani la dispozitia populatiei, sustine Cercelescu, si astfel creste cererea populatiei pentru bunuri si servicii, crescand preturile. Aceasta concluzie este gresita.

E drept ca atunci cand guvernul reduce taxele cantitatea de bani ramasa la populatie creste. Dar in acelasi timp cantitatea de bani aflata in mainile guvernului scade. Guvernul a pierdut echivalentul in lei a 2 miliarde de euro in incasari bugetare dupa ce a redus taxele. E drept ca populatia are 2 miliarde de euro in plus pentru a consuma bunuri si servicii, dar guvernul are 2 miliarde de euro in minus pentru a consuma bunuri si servicii. Per total, desi posesorii banilor se schimba, cantitatea de bani din economie ramane aceeasi. Nivelul general al pretului nu se poate schimba de asemenea. Inflatia (daca a avut loc in aceasta perioada) nu poate fi pusa pe seama reducerii taxelor.

Multe lucruri se pot schimba in economie cand guvernul reduce taxele, dar nu inflatie. De exemplu, cum populatia are mai multi bani de cheltuit, e posibil ca pretul bunurilor cumparate in mod preponderent de populatie sa creasca. Populatia cumpara probabil mai multa bere decat guvernul: e posibil deci ca cererea pentru bere sa creasca cand se reduc taxele si ca pretul berii sa creasca. Dar, in acelasi timp, cum guvernul are mai putini bani de cheltuit, pretul bunurilor cumparate in mod preponderent de guvern, sa zicem tractoare, bitum si medicamente, o sa scada. Nivelul mediu al preturilor in economie nu o sa se schimbe. E posibil ca populatia sa cumpere mai multe bunuri din strainatate decat guvernul. In acel caz, reducerea taxelor o sa creasca pe langa consumul privat si importurile (si exporturile, astfel incat deficitul comercial ramane constant). Dar nivelul preturilor tot nu o sa se schimbe, pentru ca suma de bani din economie nu se schimba.

Desi explicatia mea poate parea logica, explicatia lui Cercelescu pare mai bine ancorata in realitate. Se pare ca inflatia si deficitul comercial au crescut intr-adevar dupa ce taxele au fost reduse. Nu contrazic aceste fapte explicatia mea? Nu. In primul rand, ca anumite fenomene se intampla dupa alte fenomene nu arata ca cele din urma le-au cauzat pe primele (de exemplu soarele nu rasare pentru ca canta cocosii inainte de rasaritul soarelui). In al doilea rand, exista explicatii teoretice foarte bune pentru cresterea inflatiei si a deficitului comercial care nu au nici o legatura cu scaderea taxelor. In aceasta perioada a crescut creditul, din cauza ca guvernul a renuntat la anumite restrictii in creditarea populatiei. Cresterea creditului cauzeaza cresterea masei monetare si asta duce la inflatie. In ceea ce priveste cresterea deficitului comercial, ea are doua cauze posibile. E plauzibil ca in realitate deficitul comercial nu a crescut, pentru ca o mare parte din exporturile Romaniei (capsuni vanduti in Spania si culesi in Spania) nu au fost luate in calcul in statisticile oficiale. Dar daca intr-adevar in realitate Romania importa mai mult decat exporta, asta inseamna ca romanii se imprumuta din strainatate. Asta e perfect natural: cand o persoana o sa fie mai bogata in viitor decat e acum, se imprumuta. Romanii au sa fie mai bogati incepand de anul viitor, de cand Romania intra in Uniunea Europeana, si astfel se imprumuta, marindu-se astfel nu numai nivelul creditului intern, dar si cel al creditului extern, adica deficitul comercial.

Domnul Cercelescu ar trebui felicitat pentru ca a facut pasul inainte, de la teorii care explica inflatia incorect prin pierderile fabricilor necompetitive la teoriile economice acceptate in intreaga lume. Urmeaza oare Serbanescu?

2 Răspunsuri to “Monetarism gresit inteles”

  1. Gabriel M. Says:

    Discutabil.
    In primul rand, taxele au scazut si odata cu ele si incasarile la buget (desi mai putin, dat fiind efectul Laffer). Pe de alta parte, cheltuielile guvernului nu au scazut (viz. cresterea de deficit anuntata), caz in care avem situatia standard de politica fiscala expansionista: creste deficitul, deficitul se monetarizeaza prin emisiunea de bonuri de trezorerie si obligatiuni, masa monetara creste (presupunem peste output), inflatie. (ignorand aici discutia legata de crowding out, crowding in, animal spirits, etc.)

    Deci, reducerea taxelor nu cauzeaza inflatie daca e insotita de o reducere a cheltuielii guvernamentale. In caz contrar, cauzeaza. Oricum, e acolo un joc intre diferitele efecte a carei rezultat net nu-l putem stabili la nivel teoretic.

    Cu deficitul de cont curent sunt in mare de acord, numai ca imprumutirile astea private ramane de vazut cat de intelepte sunt. E, evident, dreptul fiecaruia insa nici presiunea pe cursul de schimb si indirect pe preturi, cel putin pe termen scurt, nu poate fi ignorata (cei care inca se ghideaza dupa Mundell-Fleming n-ar fi asa de relaxati ca tine, sau ca mine, cred eu.)

    Cat despre „Post hoc ergo propter hoc”, e grele.😉 Nu e tocmai asta acuza adusa de Tobin monetarismului? („Money and Income: Post hoc ergo propter hoc”, 1970)
    Cred ca problema e una generalizata. Economistii sunt buni sa arate corelatia dintre 2 fenomene si mai putin cauzalitatea. Defapt, ideea de cauzalitate ca atare e foarte putin discutata la nivel introductiv si „intermediate”. Nu stiu mai departe.

    Iar cu graficele 1 si 4 nu m-ai multumit😉 Una e sa discuti perioada d-astea de-a dreptu’ seculare, pe care residualele arata infime, si alta e sa discuti problema destul de spinoasa a „price stickiness”-ului pe termen scurt, de exemplu.

    Defapt, neutralitatea banilor pe temen scurt e acceptata chiar si de „new keynesian economics”. Mankiw e cat se poate de clar pe tema asta. Problema e totusi termenul scurt.

  2. muckcelmic Says:

    Zici ca cheltuielile guvernului nu au scazut la fel de mult ca si scaderea veniturilor guvernului, sau poate chiar deloc. E posibil, dar nici asta nu duce la inflatie. In acel caz guvernul trebuie sa finanteze cumva excedentul de cheltuieli (2 miliarde de euro). E posibil ca guvernul sa isi finanteze cele 2 miliarde de euro prin emisiuni de obligatiuni. Dar in acel caz masa monetara nu se schimba, din nou. Cele 2 miliarde de euro ajung la populatie, si populatia cumpara obligatiuni de 2 miliarde de euro, in caz contrar guvernul neputand sa mentina cheltuielile la nivelul de dinainte. Prin urmare, atat populatia cat si guvernul au la fel de multi bani ca inainte pentru a cheltui pe bunuri si servicii: zero inflatie.

    Un alt mod pentru guvern de a-si finanta cheltuielile peste nivelul mai scazut al veniturilor e prin emisiunea de moneda. In acel caz, da, avem inflatie. Dar e gresit sa spui ca reducerea taxelor a dus la inflatie in acel caz. In primul rand pentru ca, fara emisiunea de moneda fara acoperire, nu am fi avut inflatie daca scadeau taxele. In al doilea rand, inflatie e ea insasi o taxa, o taxa pe posesorii de bani, si prin urmare nici macar nu avem o reducere a taxelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: