Seriozitate, sau lipsa ei

De curand, Cristian Tudor Popescu a scris un articol foarte bun in Gandul in care deplange lipsa seriozitatii la romani. „A fi serios nu presupune a fi inflexibil până la inuman. E destul să ai câteva principii pe care să le aplici raţional şi consecvent în ceea ce făptuieşti, nu să cauţi sau să inventezi mereu alte „principii” pentru a-ţi justifica faptele. […] Pe scurt, una-i una, alta-i alta şi nu spui azi una şi mâine alta.”

Cristian Tudor Popescu ar fi fara indoiala bucuros sa constate ca neseriozitatea nu e un monopol romanesc. Multi, desi fara indoiala nu toti, din cei care au criticat politica externa a administratiei Bush pot fi acuzati de neseriozitate. Primul pe lista, cel mai celebru si mai eficient, e probabil Michael Moore. Fahrenheit 9/11 a inlaturat dintr-o parte a dezbaterii despre razboiul din Irak argumentele si le-a inlocuit cu propaganda, bancuri si gaguri. Republicanii au castigat dezbaterea despre razboi in 2004 pentru ca argumentele, indiferent cat de proaste nu ar fi, castiga deseori in fata bufoneriei. Eliminand argumentele serioase din tabara celor impotriva razboiului, Moore le-a facut republicanilor un serviciu imens.

Oamenii seriosi pot sa dezbata daca razboiul din Irak a fost necesar, bun sau oportun. Discutia lor nu poate insa sa plece de la ipoteza ca Irakul ar fi fost, cum e descris in filmul lui Moore, un stat bine condus, pasnic, in care copiii zburdau pe strazi inaltand zmeuri fara nici o grija. Oamenii pot sa discute despre ce are in cap Paul Wolfowitz, dar nu si despre ce are pe cap, decat daca vor sa esueze in derizoriu si irelevant. Dintre putinele argumente care se pot deduce din film, nu e foarte clar ca Michael Moore crede in ele. Inventariind congresmenii care au, sau care si-ar trimite copii in Irak, Moore pare sa sustina ca doar cei care fac parte din Armata ar trebui sa decida daca, cand si unde se trimite Armata. Dar este o astfel de lume lumea in care Moore, sau de fapt oricine, ar vrea sa traiasca? Probabil ca nu, si atunci ce rost are mascarada cu camera de luat vederi in fata Congresului? Intr-o discutie serioasa, nici unul.

Razboiul din Liban a adus si mai multa neseriozitate in discutia publica. Mai jos sunt doar cateva exemple:

  • Multi au argumentat impotriva razboiului din Irak sustinand ca Irakul nu a atacat niciodata Statele Unite. Implicatia e desigur ca daca Statele Unite ar fi fost atacate de Irak, razboiul ar fi fost justificat. Dar exact aceleasi persoane sustin ca razboiul Israelului nu e justificat, chiar daca Israelul a fost in mod evident atacat. Nu e asta a spune azi una si maine alta? Nu e asta neseriozitate?
  • Multi au argumentat impotriva razboiului din Irak sustinand ca Statele Unite nu ar trebui sa comporte ca un jandarm mondial. Dar exact aceleasi persoane sustin acum ca Statele Unite ar trebui sa se implice in oprirea razboiului din Liban. Daca Statele Unite opresc ofensiva Israelului, nu se comporta exact ca un jandarm mondial? Nu sunt neseriosi cei care deplang rolul de jandarm mondial al SUA in Irak si in acelasi timp cer ca SUA sa isi indeplineasca rolul de jandarm mondial in Liban?
  • Multi au crezut ca o riposta limitata a Israelului era potrivita in situatia de fata. Dar cand liderul Hezbollah declara ca la o riposta limitata se asteptau si ei, si cand e clar ca o riposta limitata nu i-a inspaimantat intr-atat incat sa nu declanseze razboiul, mai poate cineva sa creada ca o riposta limitata o sa ii opreasca in viitor? Am pus intrebarea asta in insemnarea anterioara, si desi am primit multe raspunsuri, nu am primit nici un raspuns la ea. Neseriozitate?
  • Multi argumenteaza impotriva ofensivei Israeliene sustinand ca ea duce la victime in randul civililor. Asa e, si e o tragedie. Dar nu ar trebui cei carora le pasa asa de mult de civilii libanezi sa le pese la fel de mult de civilii israelieni? Cand sustin incetarea focului fara sa isi dea seama ca asta o sa duca in viitor la civili israelieni morti, nu dau ei dovada de neseriozitate?

Desigur, ultima intrebare ar putea fi intoarsa si adresata chiar mie: nu dau dovada de neseriozitate pentru ca nu pare sa imi pese de soarta civililor libanezi? Cred ca nu, pentru ca sunt rational si consecvent si pentru ca nu inventez principii noi pentru a-mi justifica preferintele. In situatia de fata nu putem sa facem nimic pentru a evita mortii inocenti: fie mor libanezi daca Israelul raspunde agresiunii, fie mor israelieni, acum si in viitor, daca Israelul nu raspunde agresiunii. Preferinta mea e in favoarea mortii civililor inocenti din tara agresoare. Recunosc ca e o preferinta, dar ea e consistenta: in timpul razboiului mondial as fi preferat sa moara civili germani; macar suntem siguri ca nici un civil britanic nu a votat pentru Hitler. La fel, daca in Romania ar castiga alegerile Vadim Tudor si ar porni la razboi impotriva ungurilor, as fi total de partea celor care ar bombarda Romania pentru a opri agresiunea.

Nu stiu daca cei care sustin incetarea focului in Liban sunt la fel de seriosi, daca au principii la fel de consecvente, dar putem afla: daca moldovenii trec granita, omoara opt romani si rapesc doi, si trag cateva rachete peste granita in Iasi, ati fi de acord sa stam linistiti, sa nu ripostam si sa ii rugam frumos sa ii elibereze pe cei rapiti si sa nu mai faca in viitor? Daca nu, de ce e asta actiunea recomandata Israelului?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: