Romanii castiga intotdeauna

Unul din basmele cu care romanii se adorm pe sine e ca romanii castiga intotdeauna. Sau ca erau cat pe ce sa castige, sau ca ar fi trebuit sa castige, sau ca ar fi castigat daca nu ii fura arbitrul. Sau ca, daca au pierdut nu din vina lor au pierdut. Cand a fost ultima data cand un roman, sau o echipa de romani au pierdut din propria vina? Asta s-ar putea sa fie o intrebare incuietoare pentru cei nascuti dupa 1721, cand Tudor Vladimirescu a ratat revolutia romana, nu din vina lui, ci pentru ca l-au tradat grecii. Inca de atunci, sau poate chiar de dinainte, romanii nu au pierdut nimic din vina lor. Cand au pierdut, romanii au pierdut intotdeauna din vina arbitrului sau a vremii, din vina altora, a conjuncturii sau a geografiei. De ce nu avem catedrale? Pentru ca ne bateam cu turcii. De ce nu aveam universitati? Pentru ca ne bateam cu turcii. De ce nu avem in continuare universitati? Sunt convins ca e tot vina turcilor.

Cateva exemple recente: Steaua a pierdut dupa ce arbitrul a prelungit nejustificat de mult partida. Andreea Raducan a pierdut medalia de aur nu din cauza ei, si nici din cauza medicului roman care i-a prescris medicamentele cu substante interzise, ci din cauza care au respectat regulile competitiei si au descalificat-o. Echipa romana de fotbal nu a pierdut nici o calificare, chiar nici un meci, din cauza jucatorilor sau a antrenorilor, ci din cauza arbitrajului incorect, din cauza ca adversarii au faultat, din cauza ca a plouat sau din cauza ca, tara mica fiind, Romania nu avea ce cauta la Mondiale sau la Europene sau la Balcaniada. Steaua Bucuresti a castigat pe merit Cupa Campionilor si Super Cupa Europei, dar a pierdut Cupa Intercontinentala din cauza arbitrului. Cand a pierdut Cupa Campionilor, a pierdut-o pentru ca, se specula, au fost drogati de italieni (in mod sigur, pareau ca drogati pe langa cei de la AC Milan). Din reflex, antrenorii si proprietarii de echipe de fotbal din campionatul intern se plang de arbitrajul defavorabil chiar si atunci cand castiga.

Ratarea aderarii la NATO? Vina Statelor Unite, care nu ne-au sustinut mai viguros. Comunismul romanesc? Vina rusilor. Ba nu, a evreilor. Ba nu, a germanilor, secuilor, lipovenilor, armenilor, ungurilor si altor "natiuni conlocuitoare", de parca Ceausescu si Iliescu s-au nascut la Debrecen. Foametea din anii Ceausescu? "Agenturili". Dezastrul economic? Vina strainilor care nu investesc si nu ne cumpara produsele. Pai ce, Skoda Octavia e mai buna ca Dacia 1310 Break? Turismul dezamagitor? Vina ziarelor din strainatate care distrug imaginea Romaniei. Olimpicii la matematica care pleaca in strainatate? Vina americanilor care ii momesc cu burse, biblioteci, profesori si universitati, noi neavand universitati bune din cauza ca ne bateam cu turcii. ASE-ul e pe ultimul loc in clasamentul universitatilor romanesti? Ei, ne explica rectorul, e din cauza ca pana acum profesorii de la ASE nu au vrut sa publice in strainatate: cum se stie, e mai greu sa publici in Economistul sau Tribuna Economica decat in The Economist sau American Economic Review. Si atunci cand pierd indubitabil, romanii pierd pentru ca nu au avut chef sa concureze.

Ultimul pe aceasta lista e Mihai Traistariu, care, neavand arbitrii, ploaie, faulturi sau batalii cu turcii pe care sa dea vina, a ajuns la concluzia ca a pierdut din cauza ca europenii au votat in bascalie si pentru ca tarile ex-sovietice tind sa voteze intre ele (nu stiu exact cum a ajutat asta sa castige pe Finlanda, Grecia, Turcia sau Irlanda). Desigur, daca nu erau bascaliosi, europenii ar fi votat toti cu Tristariu. Dar daca nu ar fi votat, sigur era ca sa il pedepseasca pe Tristariu pentru ca si-a asortat costumul negru cu tenisii rosi. Daca oricare alta scuza da gres, exista una de forta majora: Romania e o tara mica, si europenii nu au vrut sa castigam concursul ca sa nu ne impuna costurile gazduirii editiei viitoare a concursului. Multumim pentru consideratie.

Impartirea generoasa a culpei pentru esec la altii e un simptom al unei boli mai grave decat simpla fuga de responsabilitate. Ca si folosirea expresiilor "victorie morala" si "infrangere frumoasa", ca si polosirea teoriei conspiratiei, ca si goana dupa doctorate de carton, atribuirea culpei pentru esecurile noastre altora serveste nevoii de negare a existentei valorilor, de incetosare a distinctiei dintre bine si rau, dintre bun si mai bun. Daca unul a castigat, dar celalalt este invingatorul moral, daca de cate ori a pierdut unul e pentru ca nu a avut chef sa concureze, daca niciodata conditiile meteorologice, istorice sau geografice nu sunt suficient de egale pentru a permite comparatia intre noi si altii, valoarea si performanta nu exista, la fel cum nu exista adevarul sau expertiza. Pentru ca nu stim cine e mai bun, toti suntem la fel de buni. O, tara gri, plina de mediocritate!

10 Răspunsuri to “Romanii castiga intotdeauna”

  1. dervisul calator Says:

    Ingenuitate sau prostie? Stau sa ma intreb care dintre aceste atribute ar atirna mai bine in balanta, pentru a descrie articolul. Logica e intotdeauna strimba, atunci cind ipotezele sint falsificate, sau inventate. Sau cind concluzia e stabilita dinainte.

    Ca exemplu, unde o fi vazut autorul articolului meciul Stelei, dupa care s-au plins jucatorii ca ar fi fost invinsi de arbitru ca a prelungit nejustificat partida? Andreea Raducan a cistigat medalia de aur(retrasa) in sala de gimnastica concurind la aparatele cu pricina si chiar i s-a atirnat de git medalia respectiva. Medicul a fost invinovatit pentru necunoasterea regulamentului si atit. Echipele romanesti de fotbal sint „desfiintate” in ziarele de sport din tara, dupa fiecare esec. Pe Olaroiu si Radoi il injura toti dupa calificarea ratata in finala Cupei UEFA. Cind a pierdut Steaua finala Cupei Campionilor in ’88 contra lui AC Milan, CV Tudor i-a facut in toate felurile in „Saptamina” pe Bumbescu et. comp, pentru dansurile pe mese din crisme si noptile pierdute.

    Aaa, si sa ajungem si la Traistariu. Pot paria pe orice ca autorul articolului de mai sus n-a urmarit niciodata vreun „Eurovision” (fireste ca nici pe ultimul). Explicabil, razboaiele cu stupiditatea te epuizeaza. Povestea votului „in familie” pe care si-l dau tarile vecine e o realitate veche, contestata de multa lume. Nordicii se voteaza intre ei, tarile fostei Yugoslavii la fel, idem cele din fostul bloc sovietic. De aceea tari precum Anglia, Franta, Italia nu mai acorda importanta acestui concurs, reprezentantii tarilor respective fiind in marea lor majoritate ilustri necunoscuti si piesele mediocre (anul asta Franta n-a primit, cred, nici un vot). M-as mira sa nu se schimbe in viitorul apropiat ceva in modul de jurizare. E ca in povestea din fotbal cu trofeul „Gheata de aur” ale carui reguli au fost modificate, dupa ce esticii au inceput sa triseze grosolan.

    Si acum sa ne intoarcem la oitele noastre, sau la ceea ce ginditorul de ocazie numeste „existenta valorilor, distinctia dintre bine si rau, dintre bun si mai bun”. Si care nu sint viciate deloc in lumea libera, capitalista. Pai ce exemple ar trebui sa-i dau, poate cel al atletilor americani autori de recorduri fabuloase, prinsi dopati, sau pe cel al lotului „Enron” ce tocmai isi asteapta zilele astea condamnarea, sau pe cel al patronului nu mai putin celebrei Juventus Torino, corupator intr-o competitie de top, cum ar fi Champions League…

    De fapt d-lui Muck ii cam pute Romania si trebuie sa-si manifeste cumva sila si repulsia de fosta-i tarisoara. Si atunci cel mai simplu e sa inventeze un comportament de retardati mintal pentru fostii compatrioti.

  2. muckcelmic Says:

    Insemnarea de mai sus nu e un silogism, un argument logic, arlekyn, si ea nu are nici ipoteze, nici concluzii. Ea este o insiruire de atitudini legate de infrangere si esec raspandite la romani, dupa parerea mea, urmata de ipoteza ca aceste atitudini, ca si alte fenomene, au o cauza comuna: nevoia de negare a valorii. Tu sustii ca 1) atitudinile acestea fie sunt justificate fie nu sunt asa de raspandite si 2) altii triseaza de asemenea.

    Ai dreptate, altii triseaza de asemenea, desi ma gandeam ca lectia Enron nu e ca altii triseaza in alte parti, ci mai degraba ca cei care triseaza in alte parti sunt pedepsiti. Pentru cei care nu sunt familiari cu Enron, Procesul Enron e echivalentul proceselor din Romania in care fratii Micula, Adrian Sarbu, Sorin Ovidiu Vantu, Adrian Nastase au fost judecati si condamnati pentru refuzul de a plati impozitele, frauda si, respectiv, coruptie; singura diferenta e ca, la altii, procesul Enron a avut loc.

    Dar eu nu sustineam ca romanii triseaza si altii nu: aia ar fi fost stupid. Diferenta de care vorbeam eu dintre romani si altii e nevoia romanilor de negare a existentei valorilor. A trisa ca sa ajungi in varful clasamentului, cum fac unii sportivi americani, nu inseamna negarea valorii. Negarea valorii inseamna sa contesti ca clasamentul exista. Si sunt multe atitudinile care tradeaza ca majoritatea romanilor gandesc ca pur si simplu nu poti sa spui care e mai bun, mai destept, mai rapid, mai cantaret sau mai fotbalist.

    Cum altfel ar putea fi interpretata goana dupa doctorate de carton? Cand atat Plesu cat si Dinel Staicu au un doctorat, nu crezi ca Dinel Staicu isi spune „eu nu sunt mai prost ca Plesu”? Cum altfel ar putea fi interpretata nevoia romanului de a-si da cu parerea pe orice fel de subiect? Pune-i o camera de luat vederi in fata, si romanul o sa iti spuna parerea lui despre orice il intrebi, de la chimie organica, la fizica nucleara, arhitectura, macroeconomie, filozofie etc. Nu crezi ca romanul ala isi spune „nu oi fi eu mai prost ca aia care chiar stiu ceva despre aceste subiecte”? Cum altfel ar putea fi interpretate expresiile ca „victorie morala”? Nu crezi ca cei care le folosesc isi spun „doar n-om fi noi astia care am pierdut mai slabi decat ei care au castigat”? Eu nu am o interpretare mai buna a acestor fenomene decat ca, in fata esecului, in fata constatarii ca nu sunt la fel de destepti ca si Plesu, la fel de invatati ca si aia cu doctorate in chimie organica, la fel de rapizi ca si fotbalistii care au castigat meciul, romanii contesta ca comparatie se poate face.

    Eu nu contest ca Europa a votat in bascalie sau in grupuri. Eu contest ca Traistariu a fost surprins sa constate asta. Inainte de a pleca la concurs, Traistariu trebuia sa stie, cum ai stiut tu si cu mine, ca concursul e o bascalie; daca a ajuns acolo, inseamna ca a acceptat regulile bascalioase ale concursului. Sa te plangi apoi ca ai pierdut pentru ca s-a votat in bascalie e ca si cum te-ai plange ca ai pierdut la fotbal pentru ca adversarii au fugit mai repede. Ca o paranteza, daca ar fi castigat, spunea Traistariu ceva de genul „mai incet cu laudele, baieti, ca concursul e o bascalie”? Ma tem ca nu: concursul a devenit o bascalie doar in momentul in care a pierdut concursul, nu inainte. De aia sustin ca Traistariu foloseste acest fapt, adevarat de altfel, ca, in fata esecului, sa conteste ca concursul a avut loc.

    Nu sustin de asemenea ca toti romanii se angajeaza in astfel de negari ale valorii. Nu am cum sa stiu cati sunt, dar senzatia mea e ca sunt mai multi decat la alte natiuni. Nu am auzit la alte natiuni expresia „victorie morala”, nu am auzit la alte natiuni contestarea unui meci pierdut cu 5-1 pe motiv ca arbitrul a anulat un „pinalti” in minutul 82, cum se intampla saptamanal la Procesul Etapei. I-am auzit mai des americani decat pe romani declinand sa isi dea cu parerea despre un subiect pe care nu il stapanesc. Si am auzit mai des pe americani sa spuna ceva de genul „daca Plesu spune ca asa stau lucrurile in filozofie, asa o fi, ca doar nu oi fi eu mai destept ca Plesu”.

    In concluzie, parerea mea e ca 2) nu are importanta si ca la 1) am dreptate, romanii se angajeaza mai des in activitati menite sa nege existenta, posibilitatea valorii. De exemplu, daca romanii au acceptat ca medicul roman a gresit in cazul Raducan, de ce a mai contestat Tiriac decizia, de ce a promis ca isi da demisia daca nu „se rezolva”, de ce nu a actionat ca si cum decizia era legitima? In final, nu am cum sa stiu ce scria CV Tudor in Saptamana sau Romania Mare, si de asta sunt mandru: cand Romania pute, pute mai mult dinspre sediul Romaniei Mari.

  3. dervisul calator Says:

    Muck, nu te credeam si mincinos pe deasupra, dar daca tii sa demonstrezi asta, eu nu pot decit sa te „admir”, insa am o singura nedumerire: care parte a devenirii tale e implicata mai mult, cea americana, sau cea romana? Ca sa fii consecvent, alege-o pe cea de-a doua, ca sa fie in ton cu articolele tale.

    Cum sa nu fie o constructie logica ceea ce ai afirmat in articolul cu pricina, din moment ce, pentru a-ti intari concluzia ca romanii sint niste mediocri ce dau vina pe altii atunci cind pierd si au o nevoie de negare a valorii, ai folosit o serie de ipoteze-exemple? Daca teoria ta se incadra la capitolul axiome, o enuntai si gata, fara exemple. In plus mai confunzi si borcanele: nevoia de negare a valorii nu poate fi si nu este ipoteza, ci, in mod firesc, doar concluzie. Nu cauti o explicatie la niste fenomene sociale, ca sa afirmi apoi ca stiai asta dinainte. In fine, poti sa-i spui cum vrei tu, la urma urmei cine-i Aristotel ca sa stabileasca el regulile, nu-i nici american si cu atit mai putin roman.

    Vorbeai de Dinel Staicu, de Andrei Plesu si ca romanii nu recunosc valoarea unuia fata de celalalt. Hmm, cind ai vazut tu romanii inghesuindu-se sa-i cumpere cartile lui Dinel Staicu, sau sa-i asculte prelegerile? Nu e asta dovada cea mai clara ca oamenii stiu si recunosc valoarea si nu o neaga?

    Sa ne intoarcem la „victoria morala” si la ineditul acestei expresii, inventate, cica, de romani! Cred ca aici ai atins culmile propriei stupiditati, cum ca nu ai auzit la alte natiuni asa ceva. Poftim un citat din wikipedia:

    „A moral victory occurs when a person, team, or army loses a battle, yet achieves some other moral gain. The gain in question is often totally unrelated to the battle in question; however, the one rule is that the gain must be considerably less than what would have been gained if the main battle had been won; otherwise, it would be characterized as either a „wash” or a proper victory.

    The battle that produces a moral victory for the loser is rarely an actual, literal battle. For example, if a high school basketball team played against the Seattle SuperSonics of the National Basketball Association, Seattle would be heavily favored. As the Sonics would have players who were clearly superior in every aspect of the game, one would expect that the margin of victory would be enormous. If the high school team managed to only lose by five points or so, that would be considered a moral victory. This would still be a loss, but considering the overwhelming odds against the high school team, it would be considered an honorable achievement anyway.”

    Mai bine ai recunoaste ca ti-a fost lene sa dai o simpla cautare pe net, decit sa scrii asemenea bazaconii.

    Referitor la Traistariu, niciodata n-a afirmat ca nu stie care sint regulile concursului, din contra, dar spera ca prestatia sa sa fie suficient de buna, astfel incit sa ocupe un loc cit mai sus in clasament, in ciuda acelui „obicei” pagubos de jurizare. Textual, a spus: „Mi-am atins scopul. Ma bucur ca romanii sunt mandri de mine, imi doream foarte tare sa nu-i dezamagesc. Am o piesa care ruleaza in Europa, am foarte multe concerte in tara si in strainatate si am primit propunerea de a lucra cu un compozitor care a scris pentru Jennifer Lopez”.

    Cazul Andreei Raducan e extrem de simplu, nu stiu chiar de ce l-ai adus in discutia ta despre nevoia de negare a valorii. Din punct de vedere sportiv gimnasta n-a negat nici o valoare, si-a cucerit medaliile concurind, iar cea care a luat medalia de aur in locul ei, colega sa, a folosit aceeasi substanta, dar din cauza diferentei de talie si greutate, cantitatea descoperita la analize a fost sub limita admisa. Federatia Internationala de Gimnastica nu inclusese acea substanta pe listele sale de interdictii. Ion Tiriac a contestat decizia CIO, doar pentru ca era un caz foarte clar in care culpa era exclusiv a medicului, neexistind nicio intentie a sportivei de a-si crea un avantaj fata de celelalte competitoare.

    In concluzie, dragul meu Muck, las-o mai moale cu deficientele romanilor fata de care doresti atit de mult sa te distantezi, precum la vederea vreunui lepros. Nu faci decit sa dovedesti un soi de nimicnicie morala, nicidecum vreo victorie morala a americanului crescut sub piele de roman.

  4. muckcelmic Says:

    Ai dreptate, concluzia era o axioma. E parerea mea ca toate exemplele pe care le-am dat, de la Traistariu pana la nu avem catedrale pentru ca ne bateam cu turcii, provin din aceeasi sursa. Cum nu e concluzia unui argument logic, altii pot avea alta parere.

    Cand ziceam de Dinel Staicu si Plesu nu spuneam ca romanii, sau noi doi, nu putem face distinctia. Ziceam ca Dinel Staicu nu poate face distinctia, si ca el sunt gramada de posesori de doctorate de carton.

    Ca poti gasi undeva definitia victoriei morale in engleza nu inseamna mare lucru (dictionarul meu in engleza nu o are, dar probabil ca pe wikipedia o gasesti, sau daca nu, pe uncyclopedia). De exemplu, sunt convins ca dictionarele romanesti au definitia cuvantului „autostrada”, la fel cum dictionarele bucurestenilor contin definitia cuvantului „politicos”. Eu nu sustineam ca americanul de rand, daca si-ar pune mintea la contributie, nu si-ar da seama ce inseamna victorie morala. Eu sustineam ca nu am auzit expresia asta folosita de americani, si dupa cum imi spun unii se pare ca nici de alte popoare, pe cand romanii o folosesc frecvent.

  5. dervisul calator Says:

    Mare mirare! Cum de ai renuntat la obiceiul contructiilor logice, recunoscind ca poti sa „produci” si articole in spiritul lui „e parerea mea”?

    Dinel Staicu stie exact care e diferenta dintre el si Andrei Plesu. Numai ca, in acelasi timp, stie si ce pot face banii in faza capitalismului salbatic de tranzitie din Romania. Daca diploma sa ar valora ceva, ar fi fost onorat cu vreun post academic. Onorarea unor nulitati se petrece si in lumea „civilizata” . Sa ne amintim numai de titlurile (onorifice ce-i drept, dar titluri) primite de Elena Ceausescu din partea Institutului regal de chimie din Londra, sau cel din partea Academiei de Stiinte a statului Illinois.

    Frecventa folosirii unei expresii de catre o natie sau alta, de altfel o simpla constatare deosebit de subiectiva nu poate duce la eticheta sub care definesti cu atita repulsie propriul popor de origine. Ca fapt divers, in Romania s-ar putea sa fi auzit mai mult expresia „victorie de moral”, ce are o cu totul alta semnificatie.

  6. Razvan Says:

    Excelent articol. Subscriu.

  7. f. Says:

    stii, mereu am senzatia, cu tine, ca unuia dintre noi doi ii lipseste o emisfera cerebrala. nu stiu care si cui
    concentreaza-te, deci: nu m-am referit la insemnarea ta, ci la TOATE insemnarile tale de ROMAN ASIMILAT care vrea sa-si arda trecutul si identitatea scriind despre minusurile romanilor si MAI ALES despre plusurile uriase ale societatii care l-a inchitit
    fenomen psihologic curent, altfel, bucuria gregara a sclavului pentru noul stapan
    si eu ti-am zis asa: cand ne scrii si despre prostia americanilor? dar atentie, nu de prostia americanilor de stanga, liberals etc., cu asta ne delectezi continuu, ci cu priostia alor tai? hm? cand ne vorbesti de prostia groasa a conservatorilor, a dreptei si extremei drepte americane al caror adept esti si pe ale carei principii juri?
    cand, deci?
    asta era intrebarea, nu ca in insemnarea ta ai scris nu stiu ce…
    think, for god sake..
    deci, pe cand despre defectele americanilor de dreapta?

  8. Acum si venezuelenii castiga intotdeauna! « Battling Stupidity on a Daily Basis Says:

    […] Am scris aici despre tendinta romanilor de a nega existenta clasamentelor in competitiile pe care le pierd. Da, nu avem universitati, dar asta e pentru ca la 1400 ne-am luptat cu turcii. Da, am pierdut concursul Eurovision, dar asta nu are nimic de a face cu talentul, pentru ca s-a votat la bascalie. Daca nu ar fi trisat arbitrul, romanii ar fi castigat meciul de fotbal, si asa mai departe. […]

  9. Romanii castiga intotdeauna, din nou « Battling Stupidity on a Daily Basis Says:

    […] castiga intotdeauna, din nou Anul trecut pe vremea asta scriam ca romanii au obiceiul pagubos de a-si pune esecurile pe seama altora: in general turcii, arbitrii […]

  10. muck-cel-mic-goes-online » Blog Archive » Acum si venezuelenii castiga intotdeauna! Says:

    […] nu apartine niciunei categorii.Am scris aici despre tendinta romanilor de a nega existenta clasamentelor in competitiile pe care le pierd. Da, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: