Subiectul acestui blog nu este America sau Israelul. Nu este nici macar Romania sau romanii. Tin sa amintesc asta pentru ca ori de cate ori apare cuvantul America in blogul acesta, unii cititori tin sa mentioneze ca o imagine completa a Americii ar trebui sa contina si faptul ca Americanii sunt obezi. Probabil, dar acest blog nu e despre America, nu e America ogarului cenusiu. La fel, ori de cate ori mentionez Israelul, unii cititori ma iau de la pas’opt. In acesta insemnare o sa mentionez toalete publice. Cu toate acestea, vreau sa fie foarte clar: blogul acesta nu este despre toalete.
Subiectul acestui blog este prostia. Nu prostia accidentala, cea dinainte de cunoastere. Nu prostia fireasca, ca ceea ce ramane necunoscut odata ce limitele inteligentei au fost atinse. Acestea sunt fenomene normale, pe care le experimentam cu totii. Subiectul acestui blog e prostia asumata, ca acceptare necritica a ideilor altora, daca ele se potrivesc cu propriile prejudecati. E prostia suficienta, adica refuzul invatarii lucrurilor noi. Mai ales, e prostia agresiva, adica presupunerea ca cei cu care vorbesti sunt mai prosti decat e rezonabil sa te astepti sa fie. Cand Miruna Munteanu vinde cititorilor Zilei argumente pe care si un copil de 8 ani ar vedea ca sunt gaunoase, ea se face vinovata de prostie agresiva. Ea isi zice: cititorii sunt atat de prosti incat nu au sa isi dea seama ca argumentele sunt gresite. Cand Eliza Francu “traduce gresit” discursul lui Bush si introduce un cuvant care nu exista in original, ea se face vinovata de prostie agresiva: ea isi imagineaza ca cititorii sunt suficient de prosti, sau lenesi incat sa nu caute in original.
Nu trebuie sa fi ziarist la un cotidian national ca sa te faci vinovat de prostie agresiva. Si “muritorii de rand” pot sa isi considere conlocuitorii prosti. De exemplu, lucyman sustine ca in Olanda e la fel de rau ca in Romania. Unul din argumente e ca plaja seara e mai murdara in Olanda decat in Romania. Eu nu contest ca in Olanda e la fel de rau ca in Romania, sau ca poate e inca si mai rau. Dar contest ca argumentul lui dovedeste asta. Si toaleta mea de acasa, si cea publica din Gara de Nord sunt mizerabile cand sta cineva pe ele, dar esential e ca a mea e curata inainte si dupa folosire. La fel si aici: esential e cum e plaja in Olanda dimineata, nu seara.
Acesta tehnica a pseudo-argumentului e folosita frecvent in discutiile intre oamenii care fac pe prostii si prostii din publicul lor tinta, intre prostii “agresivi” si prostii care accepta sa fie prosti. Ea este tehnica asemanarii fara nici o relevanta. Daca plaja e murdara in Romania dimineata, la amiaza si seara, in sezon si in afara lui, iar in Olanda numai seara, asemanarea pomenita nu dovedeste nimic. Inca un exemplu: Ana Maria Hamza spune ca desi in Germania castigi mai mult decat in Romania, odata ce platesti tot ce trebuie sa platesti, si prin asta cred ca se refera la ipoteca la casa, rata la masina si asigurarea medicala si dentala, ramai cam tot cu atatia bani cat ai face in Romania. Desigur, numai ca spre deosebire de Romania, in Germania ai avea casa, masina si asigurare, ca doar nu platesti degeaba.
OK, si care e problema mea daca oamenii vor sa faca pe prostii sau chiar vor sa fie prosti? Problema e ca discursul public e un bun pe care il consumam toti, si ca argumentele proaste scot din discursul public pe cele valabile, la fel cum se intampla cu monezile. Poate e mai bine in Olanda si Germania, sau poate e mai bine in Romania, dar cu argumente ca ale lui lucyman sau Ana Maria Hamza nu o sa stim niciodata. Si asta ne afecteaza pe toti.
