Nasrallah sustine ca Israelul a reactionat cum nu se poate mai bine

Riposta Israelului la atacul Hezbollah a parut multora disproportionata. Multi au recomandat Israelului masuri mai ponderate, si o vreme a parut ca tabara moderata avea dreptate. Apoi insa liderii Hezbollah au inceput sa dea declaratii, si au tinut sa demonstreze prin ele ca Israelul a actionat cum nu se poate mai bine.

Nu demult, unul dintre liderii Hezbollah a declarat ca Hezbollah se astepta din partea Israelului sa intreprinda exact actiunile recomandate de tabara moderata. Aceasta declaratie arata ca actiunile moderate nu reprezentau un cost prea mare pentru Hezbollah, un cost suficient pentru a-i opri de la a ataca Israelul. Cu alte cuvinte, daca Israelul s-ar fi limitat la actiunile recomandate de tabara moderata, Hezbollah ar fi atacat Israelul in continuare fara nici o grija.  

Acum, Nasrallah sustine ca daca stia ca Israelul va raspunde atacului cu razboi, nu ar mai fi atacat Israelul. E clar, Israelul avea o problema de reputatie. Cand batausii fac scandal intr-un bar, asteptandu-se ca bodyguarzii sa nu intervina, bodyguarzii au o problema mare. Treaba lor nu e numai sa ii arunce afara pe batausi odata ce acestia fac scandal. Asta e o treaba relativ usoara, si o poate face chiar si politia. Treaba lor e mai grea: e sa ii convinga pe batausi sa nu faca scandal. La fel cu Israelul: odata ce o grupare terorista i-a rapit soldatii, treaba Israelului e sa ii aduca inapoi. In ceea ce priveste aceasta misiune, tabara moderata are dreptate: bombardierele nu o sa ii elibereze pe soldatii rapiti.

Dar misiunea si mai importanta a Israelului e sa ii convinga pe Hezbollah sa nu mai rapeasca soldati in viitor. In acesta misiune bombardierele sunt folositoare. Pentru ca Israelul a ripostat cu razboi, si nu cum a vrut tabara moderata, acum Israelul are o reputatie de bodyguard serios, care sparge cateva capete de batausi inainte sa ajunga politia. Acum Nasrallah nu mai poate sa pretinda ca nu stia ce se intampla cand invadezi teritoriul unui stat si ii rapesti cetatenii. Desi riposta Israelului a dus la razboi si victime civile acum, ea poate duce la pace s evitarea victimelor civile in vitor.

Ahmadinejad’s Midlife Crisis

Eu, cand vreau sa ma simt ca in studentie beau o bere in plus. Altii…

Acesta nu este un blog despre toalete

Subiectul acestui blog nu este America sau Israelul. Nu este nici macar Romania sau romanii. Tin sa amintesc asta pentru ca ori de cate ori apare cuvantul America in blogul acesta, unii cititori tin sa mentioneze ca o imagine completa a Americii ar trebui sa contina si faptul ca Americanii sunt obezi. Probabil, dar acest blog nu e despre America, nu e America ogarului cenusiu. La fel, ori de cate ori mentionez Israelul, unii cititori ma iau de la pas’opt. In acesta insemnare o sa mentionez toalete publice. Cu toate acestea, vreau sa fie foarte clar: blogul acesta nu este despre toalete.

Subiectul acestui blog este prostia. Nu prostia accidentala, cea dinainte de cunoastere. Nu prostia fireasca, ca ceea ce ramane necunoscut odata ce limitele inteligentei au fost atinse. Acestea sunt fenomene normale, pe care le experimentam cu totii. Subiectul acestui blog e prostia asumata, ca acceptare necritica a ideilor altora, daca ele se potrivesc cu propriile prejudecati. E prostia suficienta, adica refuzul invatarii lucrurilor noi. Mai ales, e prostia agresiva, adica presupunerea ca cei cu care vorbesti sunt mai prosti decat e rezonabil sa te astepti sa fie. Cand Miruna Munteanu vinde cititorilor Zilei argumente pe care si un copil de 8 ani ar vedea ca sunt gaunoase, ea se face vinovata de prostie agresiva. Ea isi zice: cititorii sunt atat de prosti incat nu au sa isi dea seama ca argumentele sunt gresite. Cand Eliza Francu “traduce gresit” discursul lui Bush si introduce un cuvant care nu exista in original, ea se face vinovata de prostie agresiva: ea isi imagineaza ca cititorii sunt suficient de prosti, sau lenesi incat sa nu caute in original.

Nu trebuie sa fi ziarist la un cotidian national ca sa te faci vinovat de prostie agresiva. Si “muritorii de rand” pot sa isi considere conlocuitorii prosti. De exemplu, lucyman sustine ca in Olanda e la fel de rau ca in Romania. Unul din argumente e ca plaja seara e mai murdara in Olanda decat in Romania. Eu nu contest ca in Olanda e la fel de rau ca in Romania, sau ca poate e inca si mai rau. Dar contest ca argumentul lui dovedeste asta. Si toaleta mea de acasa, si cea publica din Gara de Nord sunt mizerabile cand sta cineva pe ele, dar esential e ca a mea e curata inainte si dupa folosire. La fel si aici: esential e cum e plaja in Olanda dimineata, nu seara.

Acesta tehnica a pseudo-argumentului e folosita frecvent in discutiile intre oamenii care fac pe prostii si prostii din publicul lor tinta, intre prostii “agresivi” si prostii care accepta sa fie prosti. Ea este tehnica asemanarii fara nici o relevanta. Daca plaja e murdara in Romania dimineata, la amiaza si seara, in sezon si in afara lui, iar in Olanda numai seara, asemanarea pomenita nu dovedeste nimic. Inca un exemplu: Ana Maria Hamza spune ca desi in Germania castigi mai mult decat in Romania, odata ce platesti tot ce trebuie sa platesti, si prin asta cred ca se refera la ipoteca la casa, rata la masina si asigurarea medicala si dentala, ramai cam tot cu atatia bani cat ai face in Romania. Desigur, numai ca spre deosebire de Romania, in Germania ai avea casa, masina si asigurare, ca doar nu platesti degeaba.

OK, si care e problema mea daca oamenii vor sa faca pe prostii sau chiar vor sa fie prosti? Problema e ca discursul public e un bun pe care il consumam toti, si ca argumentele proaste scot din discursul public pe cele valabile, la fel cum se intampla cu monezile. Poate e mai bine in Olanda si Germania, sau poate e mai bine in Romania, dar cu argumente ca ale lui lucyman sau Ana Maria Hamza nu o sa stim niciodata. Si asta ne afecteaza pe toti.

Miruna Munteanu va crede prosti

Sa zicem ca va spun urmatoarea poveste: Un om a baut 10 beri intr-un bar, s-a urcat la volan si a ajuns cu masina intr-un rau, unde a murit. Concluzia? Bautura ucide, berea ar trebui interzisa. Intrebarea mea e: ce parere am eu despre abilitatile voastre analitice daca ma astept sa fiti de acord cu argumentul meu? E clar, una proasta, dar incercati un raspuns mai cantitativ. In ani (2-6 ani)? Sau in IQ (20-60)?

Ei bine, asta e ce crede Miruna Munteanu despre voi, cititori ai Zilei, si despre abilitatile voastre analitice. Miruna Munteanu va vinde doua argumente in articolul de ieri, si se asteapta sa fiti de acord cu ele. Primul: “In Gaza, victoria la urne a Hamas a fost urmata de represalli draconice din partea Israelului. Economice si militare.” Sigur Miruna Munteanu stie, dar nu va spune ca intre primul eveniment (victoria electorala a Hamas) si al doilea (represaliile Israelului) au avul loc altele: de exemplu, 500 de rachete trase din Gaza in Israel in ultimele 11 luni. Ce stiu eu, poate Israelului nu ii convin rachetele trase, nu care din cele doua partide totalitarea castigat privilegiul de a distruge viata palestinienilor? In Gaza puteau sa castige ecologistii sau Partidul Automobilistilor, daca Hamas trage cu rachete in Israel, Israelul are dreptul sa riposteze.

Al doilea: “Israelul nu poate avea pretentia sa dicteze vecinilor sai pe cine trebuie sa voteze”. Ca si cum Israelul a atacat Libanul pentru ca libanezii au votat cu Hezbollah. Cum ste toata lumea, Israelul a atacat Libanul pentru ca Hezbollah a tras cu rachete in Israel din sudul Libanului in aceasi zi in care a omorat si luat ostatici soldati israelieni in Israel. Acesta a fost casus beli, nu ca nu i-a convenit cine a castigat alegerile si cine face parte din guvern in Liban. Israelului sigur nu ii convine cine face parte din guvernul Siriei sau Iranului, sau pe vremuri din guvernul Irakului, dar atata timp cat aceste tari nu au atacat Israelul, nici Israelul nu le-a atacat.

De ce va spune Miruna Munteanu aceste elucubratii si se asteapta sa o credeti? Pentru ca va crede prosti. Daca as fi un cititor constant al Zilei cu mai mult de doua clase primare, as da Ziua in judecata pentru calomnie: nu poti sa sustii ca cineva e atata de tampit si sa scapi nepedepsit.

O veste buna!

Unii cititori m-au intrebat cand o sa scriu despre defectele americanilor (de dreapta) pe acest blog. Probabil niciodata. Scopul blogului este expunerea prostiei, a ideilor luate de-a gata fara a fi gandite si repetate apoi in public sau, mai rau, in presa. De exemplu, Miruna Munteanu repeta ca esecul Israelului in Liban a reusit sa demoleze “mitul invincibilitatii armatei israeliene”. Citatul e intre ghilimele pentru ca Miruna Munteanu l-a luat cuvant cu cuvant din ceva ziar in engleza pe care l-am citit si eu ieri dimineata. Miruna Munteanu nu se intreaba insa ce continut are sloganul acesta: nu ar putea armta israeliana sa apere teritoriul israelian in caz de invazie din partea tuturor vecinilor? Probabil ca ar putea: e singura putere nucleara din zona si a mai facut-o inainte, in numai sase zile. Ce mai mit, ce mai demolare…

Prin urmare, ca americanii sunt obezi, sau ca 75% din americani ii stiu pe toti sapte piticii din Alba Ca Zapada dar nu si pe doi judecatori de la Curtea Suprema de Justitie, nu intra in obiectul meu de activitate. Pentru cititorii care vor neaparat sa citeasca despre defectele americanilor, am o veste buna: Ahmadinejad, acest Ludovic al II-lea al Iranului, a inceput sa scrie un blog http://www.ahmadinejad.ir/ Sunt sigur ca o sa puteti citi pe blogul acela in curand ca 9/11 a fost opera serviciilor secrete americane, ca Bush a fraudat alegerile si ca guvernul american asculta telefoanele. Blogul are sa fie, pe scurt, o combinatie intre pagina de stiri internationale a Gandului si doua treimi din pagina editoriala a Zilei. Pofta buna!

Cea mai buna veste e pentru Miruna Munteanu, care mai are o sursa din care sa il citeze pe Hassan Nasrallah in afara de Pakistan Business News si workers.org.

Seriozitate, sau lipsa ei

De curand, Cristian Tudor Popescu a scris un articol foarte bun in Gandul in care deplange lipsa seriozitatii la romani. “A fi serios nu presupune a fi inflexibil până la inuman. E destul să ai câteva principii pe care să le aplici raţional şi consecvent în ceea ce făptuieşti, nu să cauţi sau să inventezi mereu alte „principii” pentru a-ţi justifica faptele. [...] Pe scurt, una-i una, alta-i alta şi nu spui azi una şi mâine alta.”

Cristian Tudor Popescu ar fi fara indoiala bucuros sa constate ca neseriozitatea nu e un monopol romanesc. Multi, desi fara indoiala nu toti, din cei care au criticat politica externa a administratiei Bush pot fi acuzati de neseriozitate. Primul pe lista, cel mai celebru si mai eficient, e probabil Michael Moore. Fahrenheit 9/11 a inlaturat dintr-o parte a dezbaterii despre razboiul din Irak argumentele si le-a inlocuit cu propaganda, bancuri si gaguri. Republicanii au castigat dezbaterea despre razboi in 2004 pentru ca argumentele, indiferent cat de proaste nu ar fi, castiga deseori in fata bufoneriei. Eliminand argumentele serioase din tabara celor impotriva razboiului, Moore le-a facut republicanilor un serviciu imens.

Oamenii seriosi pot sa dezbata daca razboiul din Irak a fost necesar, bun sau oportun. Discutia lor nu poate insa sa plece de la ipoteza ca Irakul ar fi fost, cum e descris in filmul lui Moore, un stat bine condus, pasnic, in care copiii zburdau pe strazi inaltand zmeuri fara nici o grija. Oamenii pot sa discute despre ce are in cap Paul Wolfowitz, dar nu si despre ce are pe cap, decat daca vor sa esueze in derizoriu si irelevant. Dintre putinele argumente care se pot deduce din film, nu e foarte clar ca Michael Moore crede in ele. Inventariind congresmenii care au, sau care si-ar trimite copii in Irak, Moore pare sa sustina ca doar cei care fac parte din Armata ar trebui sa decida daca, cand si unde se trimite Armata. Dar este o astfel de lume lumea in care Moore, sau de fapt oricine, ar vrea sa traiasca? Probabil ca nu, si atunci ce rost are mascarada cu camera de luat vederi in fata Congresului? Intr-o discutie serioasa, nici unul.

Razboiul din Liban a adus si mai multa neseriozitate in discutia publica. Mai jos sunt doar cateva exemple:

• Multi au argumentat impotriva razboiului din Irak sustinand ca Irakul nu a atacat niciodata Statele Unite. Implicatia e desigur ca daca Statele Unite ar fi fost atacate de Irak, razboiul ar fi fost justificat. Dar exact aceleasi persoane sustin ca razboiul Israelului nu e justificat, chiar daca Israelul a fost in mod evident atacat. Nu e asta a spune azi una si maine alta? Nu e asta neseriozitate?
• Multi au argumentat impotriva razboiului din Irak sustinand ca Statele Unite nu ar trebui sa comporte ca un jandarm mondial. Dar exact aceleasi persoane sustin acum ca Statele Unite ar trebui sa se implice in oprirea razboiului din Liban. Daca Statele Unite opresc ofensiva Israelului, nu se comporta exact ca un jandarm mondial? Nu sunt neseriosi cei care deplang rolul de jandarm mondial al SUA in Irak si in acelasi timp cer ca SUA sa isi indeplineasca rolul de jandarm mondial in Liban?
• Multi au crezut ca o riposta limitata a Israelului era potrivita in situatia de fata. Dar cand liderul Hezbollah declara ca la o riposta limitata se asteptau si ei, si cand e clar ca o riposta limitata nu i-a inspaimantat intr-atat incat sa nu declanseze razboiul, mai poate cineva sa creada ca o riposta limitata o sa ii opreasca in viitor? Am pus intrebarea asta in insemnarea anterioara, si desi am primit multe raspunsuri, nu am primit nici un raspuns la ea. Neseriozitate?
• Multi argumenteaza impotriva ofensivei Israeliene sustinand ca ea duce la victime in randul civililor. Asa e, si e o tragedie. Dar nu ar trebui cei carora le pasa asa de mult de civilii libanezi sa le pese la fel de mult de civilii israelieni? Cand sustin incetarea focului fara sa isi dea seama ca asta o sa duca in viitor la civili israelieni morti, nu dau ei dovada de neseriozitate?

Desigur, ultima intrebare ar putea fi intoarsa si adresata chiar mie: nu dau dovada de neseriozitate pentru ca nu pare sa imi pese de soarta civililor libanezi? Cred ca nu, pentru ca sunt rational si consecvent si pentru ca nu inventez principii noi pentru a-mi justifica preferintele. In situatia de fata nu putem sa facem nimic pentru a evita mortii inocenti: fie mor libanezi daca Israelul raspunde agresiunii, fie mor israelieni, acum si in viitor, daca Israelul nu raspunde agresiunii. Preferinta mea e in favoarea mortii civililor inocenti din tara agresoare. Recunosc ca e o preferinta, dar ea e consistenta: in timpul razboiului mondial as fi preferat sa moara civili germani; macar suntem siguri ca nici un civil britanic nu a votat pentru Hitler. La fel, daca in Romania ar castiga alegerile Vadim Tudor si ar porni la razboi impotriva ungurilor, as fi total de partea celor care ar bombarda Romania pentru a opri agresiunea.

Nu stiu daca cei care sustin incetarea focului in Liban sunt la fel de seriosi, daca au principii la fel de consecvente, dar putem afla: daca moldovenii trec granita, omoara opt romani si rapesc doi, si trag cateva rachete peste granita in Iasi, ati fi de acord sa stam linistiti, sa nu ripostam si sa ii rugam frumos sa ii elibereze pe cei rapiti si sa nu mai faca in viitor? Daca nu, de ce e asta actiunea recomandata Israelului?